Dacă vinul ăsta ar fi altă artă: Fetească neagră Terra Romana 2017, pentru versuri de Ioan T Morar

Vinul ăsta e… poezie – una care te face să te gândești la lucrurile serioase, dar fără să te deprime deloc, doar dându-ți o stare de liniște meditativă. L-am băut exact în acest sens – cu plăcere și seninătate, cu poftă – la o seară de poezie în lectura autorului, Ioan T Morar („Cînd plouă mă numesc altfel„ – Editura Baroque Books, 2021 – o carte despre care am mai scris).

Feteasca neagră Terra Romana 2017, de la SERVE, a acumulat deja destule recunoașteri internaționale (86 puncte Wine Enthusiast, 87 puncte Wine Advocate, Aur la AWC Vienna în 2021 – după cum se vede în imagine), așa că nu prea mai am eu ceva miraculos de spus despre el, decât să-l încercați și voi, gândindu-vă (și) că e un excelent vin autentic românesc, bine articulat, savuros. Construit pe fructe negre și roșii (prune uscate, afine, mure), are o „arhitectură” în care aromele intense amintind de stafide seduc încă dinainte să guști vinul. Unii-l numesc „feminin”, mie mi s-a părut echilibrat și gustos: am mai vrut.

Și, dacă tot am pomenit de poezie, iată una scurtă de tot, care sper să vă dea uuun picuț de gândit, în timp ce aruncați câteva priviri și spre una dintre ilustrațiile semnate de Octav Mardale pentru cartea lui „Biju” Morar. Sunt mai multe astfel de lucrări acolo, luați cartea să vedeți ce mișto reușesc doi umoriști (și poetul și Mardale sunt probabil mult mai cunoscuți pentru latura asta) să fie sensibili și adânci!

Mulțumiri, Mihai Boțan, pentru fotografia din deschidere, de la lectura desfășurată la The Great Hill, în Cotroceni! A fost o seară faină de tot, împreună am fost mai buni! Cum mereu când reușim să „ne adunăm mai mulți împreună” suntem mai buni: toată seria „muzica vinului” (search pe acest blog pentru mai multe) este și ea inspirată de discuțiile mele cu un alt artist, muzicianul Zoli Toth, căruia îi mulțumesc și cu această ocazie!