Poate una dintre cele mai reușite poante despre aeroportul internațional de la Brașov, imediat după inaugurare, a fost că era mai profitabil pentru România să-l construiască în Thassos… (aproape) “pământ românesc” – sau, cum îi spun bucureștenii, “al șaptelea sector al Capitalei”. Râzând eu în sinea mea când am primit bancul pe Whatsapp de la prietenul, editorul și colegul Cosmin Dragomir, am observat la el pe blog un articol care mi s-a părut la fel de actual – un Ghid, un Decalog de achiziție a uleiului de măsline pentru uzul conaționalilor cu drag de Grecia (și pentru mine, desigur). Omul care îi dă lui Cosmin sfaturile respective, Cătălin Adam, se mândrește cu titlul de fondator al brandului românesc de ulei grecesc de măsline Eliada, produs din măsline cultivate, procesate și îmbuteliate acolo. Mi s-a părut interesant să aflu de unde până unde, fiindcă mi-a sunat ca un început de banc: “Un oltean și-un ulei de măsline intră-ntr-un bar…”. M-a ajutat Cosmin să dau de om, l-am întrebat și mi-a răspuns. Cred că e interesant ce zice atât pentru noi – iubitorii de Grecia – cât și pentru noi – iubitorii de dietă mediteraneană – ca și pentru unii antreprenori interesați de business cu produse cu Denumire de Origine Protejată etc. Un alt motiv pentru care am decis să aloc timp de documentare și spațiu de afișare acestui subiect îl reprezintă interesul tot mai ridicat pentru cunoașterea uleiului, pe care l-am remarcat în special în Capitală, la evenimentele tematice de degustare și la cursul organizat de Federația Națională a Degustătorilor Autorizați – pe care vi-l recomand.

Cu portbagajul pe la prieteni: de la calitate la recomandări cu autoritate

– Cătălin, a fost doar o oportunitate de business cu un produs care are, în principiu, reclama deja făcută? Sau ce altceva?

E mai mult decât o oportunitate de business. Pentru noi, e o pasiune pe care o transformăm în afacere. A și început ca atare, derivată dintr-o altă pasiune, Grecia. Când spun noi, vorbesc de mine și soția mea – derulăm împreună această afacere. Tot încercând să găsim un ulei extravirgin bun pentru noi, pentru familie, am căutat, am găsit, apoi am căutat și mai mult, am găsit și mai bun. Am împărțit pe la prieteni și a început să apară cererea. Într-un final, ne-am hotărât să pornim o afacere, să aducem din Grecia branduri premium de ulei de măsline și măsline de calitate. În scurta vreme am schimbat strategia, pentru că brandurile din Grecia nu investesc în publicitate. Am decis să ne facem propriul nostru brand. Așa a luat naștere Eliada, înregistrat în Romania. L-am denumit așa de la măslină – “elia”, în greacă, înseamnă „măslină”. Am găsit colaboratori buni în Grecia, parteneri pe care ne putem baza în ceea ce privește calitatea și cantitățile. Am ajuns să avem astfel propriul nostru ulei extravirgin de măsline, făcut în nordul Greciei, în zona Halkidiki – Kavala. 

Spui tu că reclama este deja făcută, în principiu… dar am văzut pe pielea noastră cât de greu se pătrunde pe piața aceasta, mai ales dacă ești un brand exotic, românesc. De unde și până unde ulei romanesc de măsline? Clienții se uitau ciudat la noi până apucau să guste. Apoi înțelegeau diferența. Am înțeles repede că nu e suficient să ai un produs bun, mai trebuie să și spună cineva cu autoritate că produsul e bun. Ca și la vinuri, cea mai mare autoritate o au concursurile. Ne-am concentrat pe calitate și am reușit anul acesta să culegem roadele: uleiul extravirgin Eliada SuperPremium a fost premiat cu Argint la Atena, cu Aur la Berlin și tot cu Aur la Londra. Nu știu dacă Eliada este primul brand românesc de ulei de măsline, dar cu siguranța este cel mai premiat. Odată cu confirmarea calității, a început să crească și numărul clienților. 

Uleiul a însemnat posibilitatea de aduce oamenilor sănătate. În Grecia, este element fundamental al culturii

– De unde până unde legătura dintre Adam și… nu, nu Eva, ci cu Eliada – uleiul de măsline?

Frumoasă întrebare. Eu lucrez de 22 de ani în consultanta pe fonduri europene, soția de 15, o meserie care operează în esență cu lucruri abstracte. În uleiul de măsline am văzut ceva concret. Posibilitatea de a aduce oamenilor sănătate. Că uleiul extravirgin de măsline contribuie la îmbunătățirea sănătății și la ameliorarea sau chiar vindecarea anumitor boli, nu mai trebuie să spune eu. Există numeroase studii efectuate de instituții științifice de prestigiu și publicate în mod oficial. Cine caută pe internet studiile universităților americane, poate observa multitudinea și diversitatea acestora. Prin ceea ce oferim, încercăm să educăm publicul și să îi oferim o alternativă la uleiurile rafinate, cu efecte nocive. Am luat-o ca pe un fel de misiune. Toate produsele brandului Eliada sau comercializate în magazinele noastre trebuie să fie de calitate înaltă. Consumate cu moderație, trebuie să ajute la îmbunătățirea sănătății. 

Legătura între Adami și ulei s-a creat în timp. Sunt un mare admirator al Greciei, atât al reliefului cât și al culturii și civilizației. Uleiul de măsline este un element fundamental al culturii grecești. Îl are fiecare casă, la fiecare om. E un aliment complex, care sub un nume generic definește sute de tipuri particulare de ulei de măsline. Am învățat să îl cunosc, să îl apreciez și să îl evaluez. Am devenit degustător autorizat de ulei de măsline. După ani de zile în care doar am adus, am început să lucrăm cu partenerii din Grecia pentru a îl produce. Avem acolo consultanți specializați în măsline, în procesarea lor, în stocarea și ambalarea uleiurilor. Încercăm să obținem an de an uleiuri de o calitate deosebită, cu efecte benefice demonstrate asupra sănătății dar și cu un gust plăcut, care contribuie la savoarea mâncărurilor preparate.

Deocamdată, Eliada rămâne în zona “gourmet”, de nișă

– Va rămâne brandul unul de nișă sau se poate extinde în marele retail?

Momentan brandul este de nișă. 

Produsele noastre sunt din zona gourmet. Avem în momentul de față 3 etichete de ulei extravirgin – Gold, Agoureleo și SuperPremium – plus un ulei dedicat pentru HoReCa. Gold-ul este uleiul cel mai versatil, poate fi folosit și la gătit, gustul și aroma permit permit și prepararea termica a mâncării. Agoureleo este un ulei extravirgin de tip early harvest – primele măsline culese, înainte chiar de a apuca să se pârguiască vreun pic. Puternic la miros și gust, destul de amar și picant, dar într-un mod plăcut. Un ulei făcut pentru a fi consumat crud, care se exprima bine pe carne file și legume. Apoi avem Eliada SuperPremium, uleiul extravirgin premiat la concursurile internaționale. Un ulei echilibrat, care cucerește orice cunoscător, încă de la prima degustare. 

Pe lângă uleiuri, am încercat să includem în gama noastră de produse măsline de calitate. Eu până la 24 de ani, când am ajuns pentru prima data în Grecia, nu am mâncat măsline. Nu înțelegeam cum cineva poate mânca gogoloaiele acelea negre, putrezite, cu miros înțepător și aproape fără gust. Abia în Grecia am înțeles cum trebuie să fie măslinele de calitate. Dacă ulei nu se poate face acasă, fiindcă îți trebuie facilități costisitoare de producție, măslinele de casă sunt ceva deosebit. Acest gen de măsline îl aducem noi: măsline de la micii producători, preparate după metode tradiționale, testate în mii de ani, neafectate de substanțe chimice. Măsline uscate, păstrate în ulei, măsline verzi semi-fermentate, măsline nesărate, coapte în cuptor, măsline umplute cu cornișon sau migdale, măsline condimentate cu oregano, rozmarin, chili sau mastică. Pe gustul tuturor. 

Alte produse speciale sunt pastele de măsline. Gustoase, delicate, fără miros puternic de oțet, fără conservanți, cât mai puțin sărate dar care să se poată păstra, totuși, până la un an în rafturi. Avem sub brand o pastă de măsline coapte, o pastă de măsline verzi și încă două paste speciale, de măsline Kalamon cu roșii uscate și hribi, și o pastă de măsline Hondroelia, cu roșii uscate și ardei copt. 

Vindem prin magazinul propriu în Craiova și în toată tara prin site-ul eliada.eu. De curând, am început să avem reprezentare și în alte localități: București, Târgoviște, Arad. Suntem în discuții pentru Cluj, Brașov și Timișoara. Ne dorim să fim reprezentați în fiecare oraș mare din țară, fie prin revânzători, fie prin magazine proprii, fie prin franșize.

Românii sunt pe ultimul loc în Europa la consumul de ulei de măsline poate și fiindcă nu se pricep: câteva tips & tricks de avut în vedere

– Care e nivelul actual al cunoștințelor consumatorilor români de ulei de măsline?

Știai că românii se află pe ultimul loc în Europa la consumul de ulei de măsline, consumând în medie cam un litru pe an de persoană? Prin comparație, grecii consumă 15. Romanii, prin tradiție, sunt consumatori de ulei de floarea soarelui. Abia în ultimii ani începe să crească nivelul de cunoștințe legat de acest produs alimentar special, uleiul extravirgin de măsline, supranumit și „aurul lichid”.

Despre uleiurile  extravirgine, publicul larg știe în general doar de aciditate. Că trebuie să fie mai mică de 0.8. Ce înseamnă, însă, această aciditate? Mulți cred că aciditatea este senzația de picant, de pungență pe care o simțim când gustăm uleiul. Putini știu că aciditatea uleiului nu se poate detecta prin simțuri, pentru că uleiul nu conține apă și, deci, nu are pH. Asta și face uleiul extravirgin de măsline unul dintre cele mai falsificate produse alimentare din lume. Mai este ceva: un ulei extravirgin de măsline poate fi declasat la virgin chiar dacă nu i-a crescut aciditatea peste limita legală admisă, dar are un defect evident de fabricație sau de stocare. Un ulei care prezintă un miros de rânced nu mai este extravirgin – indiferent de aciditatea lui. 

Apoi, marea majoritate a românilor nu știe faptul că uleiul extravirgin de măsline bun este și amar și picant. Cu cât mai puternic, cu atât mai mare conținutul de antioxidanți, polifenoli cu acțiune benefică asupra sănătății. Desigur, mai dificil de integrat în mâncarea gătită, dar cu atât mai delicios în salate și mai prețios ca element de finisaj.

O altă părere preconcepută este că nu se poate găti cu ulei de măsline. Uleiul extravirgin de măsline are, dintre toate uleiurile extravirgine, cel mai înalt punct de fum: în jur de 220 de grade Celsius. Asta înseamnă că poate fi folosit cu succes la cuptor, în tigaie pentru a căli ceapa, fructele de mare sau legumele, poate fi adăugat în supe sau aluaturi.

Uleiul nu are o dată de expirare, doar o dată recomandată de consum. Deși legislația noastră dă o dată de valabilitate, transpune în mod greșit acel „best before”. După acea dată nu înseamnă că nu mai poate fi consumat, este însă probabil să nu mai fie extravirgin pentru că a oxidat și a râncezit. Încă ceva: uleiul dintr-o sticlă deschisă poate deveni impropriu consumului, prin oxidare, chiar dacă, teoretic, prin data înscrisă pe etichetă, mai este un an până la expirare. 

Majoritatea românilor au, la un moment dat, un singur fel de ulei extravirgin de măsline. Dar, în funcție de întrebuințare, putem avea acasă mai multe tipuri. Unele pot fi folosite la gătit, altele pentru finisaj. La fel ca și vinurile, fiecare tip de ulei extravirgin are particularitățile lui și se asociază mai bine sau mai puțin bine cu anumite feluri de mâncare, în funcție de textură, onctuozitate, grăsime, culoare și gust. 

Și, ca să închei: noi, românii, nu prea obișnuim să citim etichete. Iar când o facem, de multe ori nu știm ce ar trebui să conțină, raportat la produsul respectiv. La uleiul extravirgin de măsline este obligatoriu ca, dacă este prezentă pe etichetă aciditatea, să mai fie menționați și alți parametri: nivelul de ceruri, de peroxizi, de refracție în ultraviolet. Aceste elemente arată vechimea uleiului la îmbuteliere, gradul de alterare, precum și dacă a fost sau nu mixat cu uleiuri non-extravirgine. Când uleiurile sunt scumpe, căutați neapărat aceste lucruri pe etichetă, altfel nu cumpărați.

Să reluăm Decalogul de achiziție pentru românii care-și aduc ulei din Grecia (e valabil și pentru “vinul bun, curat, de țară”)!

– Sfaturi de vacanță pentru românii care se întorc cu zeci de mii (dacă nu sute de mii) de bidoane de ulei de măsline din Grecia în fiecare vară? Cum ne “blindăm” cu criterii ușor de memorat și ușor de evaluat, atunci când alegem? Dar la măslinele în sine?

În primul rând, evitați să cumpărați uleiuri de pe marginea drumului Nu cunoaștem felul în care e făcut, cum e stocat, nu garantează nimeni pentru ele și nu știm exact ce altceva mai conțin. Măslinii se tratează de dăunători, se stropesc, iar dacă măslinele nu au fost spălate în procesul de extracție, sunt șanse mari să conțină resturi ale diverselor substanțe chimice

Nu cumpărați uleiuri stocate în recipiente de plastic, mai ales dacă acesta este transparent. Lumina alterează uleiul, îl oxidează, crește conținutul de acizi grași liberi – așa numita aciditate. 

În cazul în care cumpărați de la producători locali, urmăriți să aibă o etichetă pe care să scrie ce tip de ulei se află în recipient, asta înseamnă că sunt supuși unor controale din partea autorităților. Dacă în zona respectivă există mori de ulei, mergeți direct la ei, este posibil să aibă ulei stocat în mod corespunzător iar ei sunt obligați să dețină buletine de analiză.

Evitați uleiurile nefiltrate, în a doua jumătate a anului. Au o mare probabilitate de a fi oxidate sau râncede. 

Căutați uleiuri care au descrise pe etichetă și alte elemente decât cele clasice, aciditate, calorii, carbohidrați etc. Căutați uleiuri care au menționate nivelurile de peroxizi, K232, K268 sau 270 DK. În cazul în care există, căutați un DK negativ, mai mic decât -0.001. Asta înseamnă că nu au fost făcute amestecuri cu alte tipuri de ulei non-extravirgine. 

Să scrie pe ele că sunt extravirgine și nu altceva. Deja cel care l-a pus în ambalaj își asumă o responsabilitate. 

Dacă doriți uleiuri cu conținut ridicat de polifenoli (antioxidanți), acestea trebuie să aibă buletine de analize menționate pe eticheta, fie au QR code care duc într-o pagină unde pot fi consultate aceste analize. 

Uleiurile valoroase, de calitate gastronomică ridicată, au medalii lipite sau tipărite pe etichetă. Un ulei produs într-un an are medalie obținută doar în anul imediat următor. De exemplu, un ulei produs în 2022, nu poate avea medalie din 2021 sau din 2023. Este o publicitate înșelătoare, deși nu e falsă – brandul sau procesatorul au obținut medalia, nu uleiul. 

Dacă doriți un ulei gourmet, informați-vă înainte asupra brandului și uleiului. Dacă sunt prezente medalii, mergeți pe site-ul concursurilor. Aceste uleiuri nu sunt ieftine, trebuie să vă feriți să aruncați banii. 

Nu în ultimul rând, observați magazinul, modul în care este păstrat uleiul. Dacă este excesiv de cald în magazin sau condițiile de păstrare vi se par improprii, căutați alt loc de cumpărături. 

Cereți să gustați uleiul și vedeți dacă vă place. În cele din urmă, este o chestiune de gust. 

În legătura cu măslinele, Grecia oferă o mare varietate, atât din punct de vedere sortimental cât și din punct de vedere al procedeelor de conservare. Trebuie să știți totuși că măslinele bune și procesate cât mai natural nu sunt ieftine. În afară de anumite soiuri particulare, cum ar fi koroneiki, evitați măslinele foarte negre, cel mai probabil au trecut printr-un proces de oxidare accelerată. Culoarea naturală a măslinei variază în general de la verde la maro închis. Dacă sunt ambalate în plastic, sub vid, observați să nu fie lovite sau înțepate (se vede cu ușurință) sau să prezinte puncte negre multiple pe suprafața.  Punctele negre înseamnă ca au fost înțepate de un dăunător caracteristic.