Vin vs hipsteri! De ce nu vin pentru hipsteri?!? Exemple din lumea… berii artizanale
Cât timp încă mai dezbate pasionatul (și producătorul) român de vinuri care e sexul îngerilor și câți astfel de înaripați încap pe un vârf de ac (gen subtilele diferențe dintre „cupaj” și „asamblaj”, dacă există sau nu „mineralitatea” și alte asemenea), termeni precum „cuvee” și „wild yeast” ajung la public prin intermediul comunicării făcute de… berari! Doar cel mai recent exemplu: „Cuvee Nora” și „Cuvee Lisa”, două noi beri din portofoliul Oriel Beer, sunt lansate cu pompa și cu argumentele altădată aferente unor vinuri. Este că și numele – cuvee, care n-are vreo relevanță deosebită la bere – sună a vin?!? Aferim! Nici prețurile plătite de consumatori nu-s de lepădat – dacă ar fi la vinuri, mulți pasionați ai domeniului ar sări de cur în sus: între 33 și 120 lei / litru (recunosc, ca să ajung aici am înmulțit eu prețul sticlelor de 330 ml cu 3 – poate nu-i chiar corect, dar sper că măcar e exemplificator).
Trecând dincolo de berile Oriel (cu felicitări adresate producătorului, desigur! lui, dar și altora din domeniu), fenomenul e mai larg și ar trebui să pună pe gânduri marketerii din lumea cramelor, căci prinde teren – și o face, parțial, pe seama vinului, pe care-l și ridiculizează pe alocuri.
„Bărboșii în tricou” iau fața „somelierilor cu mănuși albe”
După cum bine scria colega mea Silvia Palașcă încă din urmă cu doi ani și ceva, (5 lecții ale berii artizanale pentru crame – martie, 2019), vinul chiar ar avea ceva de învățat de la berarii artizanali și consumatorii lor, ironizați ca „hipsteri” – care, la rândul lor, au preluat anumite „fițe și figuri” din lumea vinului. Termeni precum „cuvee”, „drojdii spontane”; discursul general despre complexitatea gustativă („soury”, „leathery”, „tannic” etc); abrevieri ca IPA, Lager, Stout, Porter – au devenit general cunoscute. Nivelul alcoolic de până la 12% e des întâlnit, modelul de pahare tinde să fie cel de la vinuri iar detaliile despre procesele de producție și maturare sunt folosite ca să marcheze noblețea și complexitatea berilor produse artizanal. Toate par împrumutate de la vin, dar cumva cu mai mult succes.
Fiindcă – așa cum remarca Silvia în urmă cu doi ani („bărboșii în tricouri câștigă teren în fața sommelierilor cu mănuși albe”) – ambasadorii berii par să fie mai convingători! Ei arată „ca din lumea publicului” lor țintă. Cu tatuaje – apropo, și unele etichete de beri artizanale vin tot „din lumea aia”, a artiștilor tatuatori! Cu un alt fel de „a vorbi pe limba publicului lor”, la toate nivelurile de limbaj (verbal, vizual, postural). Ei vorbesc ca niște oameni obișnuiți care s-au străduit să-și cunoască „obiectul plăcerii” de a bea. Iar faptul că au înlocuit un termen ca „pasiune” cu mai lumescul „bucurie” nu face decât să-i apropie și mai bine de public.
„Pasiune”, „tradiție” și „darul pământului” le sună plictisitor și nesincer multor tineri. Ei preferă „bucuria”
Spre deosebire de (poate prea) sobrul vin, unde vorbe ca „tradiție” și „pasiune” se „împletesc” cu „miracolul soarelui” și „darul pământului”, berea găsește mai eficient – și mai profitabil – să spună audienței despre „bucurie”, în cuvinte pe care chiar le folosește orice om, în fiecare zi, și care nu par preluate din Sadoveanu (scriitorul, nu clanul).
Am mai discutat, pe alocuri, cu producători români de vinuri, despre fenomenul berilor artizanale. Până acum, am întâlnit trei mari categorii – toate, în faza de negare *:
- „Lasă, domn’le, că hipsterii ăștia, când o să crească ei mari, tot vin o să bea!” – aș răspunde aici pe de-o parte că ei DEJA beau vin, doar că-l preferă pe cel care li se adresează explicit – printr-un „look”, în niște „locații” și „contexte” și cu niște „argumente” pe placul lor.
- „O fi mișto ce fac berarii ăștia, nu zic nu, dar ÎN NICIUN CAZ NOUĂ NU NI SE POTRIVEȘTE, LA VIN!” – aș recomanda vizionarea unor filme, piese de teatru sau unor cărți care utilizează și promovează umorul de calitate și sănătoasa autoironie, căci ambele sunt semnele unor minți luminate.
- „Nu ne interesează publicul ăla!” – parțial, pot să fiu de acord, dar numai în anumite cazuri. Puține crame de la noi reușesc să-și vândă producția îmbuteliată; și mai puține la nivelul prețurilor per litru pe care-l încasează berarii artizanali. Așa că… strugurii par acri, mda… „Nu ne interesează” – așa ziceau, probabil, și lorzii englezi, de sub perucile lor bine pudrate, pe când micuțul Ghandi milita nonviolent pentru independența Indiei (dacă tot vorbirăm mai sus de Indian Pale Ale, aka IPA). Sau, cum zice un citat (pare-se greșit atribuit lui Ghandi – conform Wikipedia îi aparține lui Nicholas Klein): „La început, te ignoră. Apoi, râd de tine. După asta, se luptă cu tine. Și-atunci ai câștigat”.
* Faza de negare este, potrivit „modelului Kubler-Ross„, prima reacție psihologică în fața suferinței provocate de o pierdere ireversibilă. Următoarele sunt: conștientizarea; negocierea; depresia; acceptarea.
Sursa imaginii: http://www.kaapwijn.be/en/wijnhuis/ferro-13