Obor21.ro – o recomandare călduroasă! Și un (alt) exemplu de inadecvare gastronomică

Sunt bucuros azi să vă pot face o recomandarea călduroasă de produse și serviciu de comandă și livrare – cărnuri de vită, oaie, capră, miel –  „de la țară”, dar beneficiind de pe urma tehnologiilor cele mai sigure de producție, transport, trasabilitate: Obor21.ro.

„Cooperativa țărănească cu livrare”, așa cum se definesc ei, este un exemplu de antreprenoriat etic, dacă pot să spun așa, în sensul că face legătura corectă dintre producția de la sat și consumatorul de la oraș: prin intermediul unui magazin online, consumatorii de la oraș (în cazul de față e vorba, de fapt, de tot traseul dinspre nordul Moldovei până la București) pot intra în posesia unor bucăți de carne bine descrise, astfel încât să nu aibă surprize că una au crezut că primesc și alta primesc, ambalate în vid și transportate cu mașini frigorifice autorizate și cu o bună trasabilitate a fiecărui produs (codurile de bare amplasate pe etichetă „țin socoteala” fiecărei piese). Animalele sunt tăiate în funcție de comenzile centralizate în acest magazin, și astfel se reduce risipa alimentară, iar cei care muncesc să crească animalele sunt răsplătiți corect pentru munca lor, fără să mai fie nevoiți să umble prin târguri și oboare reale, cu tot efortul și cu toate riscurile ce decurg de aici.

Ca unul care m-am ocupat, la rându-mi, de promovarea și vânzarea produselor de țară (cârnații de Pleșcoi) încă din 2005 și inspirat de ideile mișcării Slow Food, consider că astfel de legături scurte între cei care produc și cei care consumă aduc mari beneficii ambelor părți de la capetele „lanțului trofic”. Lumea satului are nevoie să fie pusă în valoare, locuitorii de acolo au nevoie de motivații ca să continue să producă alimente fără să fie nevoiți să trăiască în condiții de Ev mediu, iar pe de altă parte orășenii au nevoie de hrană bună și de conștientizarea faptului că – în afară de bitcoini și cafele de origine – trebuie să susțină, la rândul lor, producția locală de hrană.

Acestea fiind zise, vin și cu exemplul negativ

Sunt unul dintre inițiatorii dezbaterilor și demersurilor care au condus, în final, la adoptarea în Parlament a unei Zile naționale a gastronomiei și vinului din România. Ideea a încolțit după ce am petrecut un Crăciun pe care-l doream „de vis” în Maramureș – cu tradițiile culinare și culturale specifice de-acolo, dar unde am primit, în loc, o seară cu mâncare de popotă soldățească prost administrată și muzică internațională de rahat. La jumătate de deceniu după sinistra întâmplare și la peste 2 ani după adoptarea legii, mă întristează și mă enervează la culme să văd cum antreprenori din regiuni istorice superbe, care se bucură de existența unor peisaje și tradiții pentru care turiștii vin uneori de la mii de kilometri distanță, investesc puternic doar ca să… rateze complet și ridicol toate motivele de interes ale oaspeților lor. NU vreau să dau nume, dar vă dau descrierea amețiților care cred că vreun turist de calitate se va duce în nordul țării, într-o zonă de mare atractivitate națională și internațională, să plătească o grămadă de bani ca să petreacă un Crăciun „tradițional” cu bucate depaaaarte de specificul locului. „Vitello tonato și Porchetta cu ierburi aromate” sunt vedetele „nopții magice”. Completate, e drept, de un antreu cu mezeluri și brânzeturi locale (care nu beneficiază de nicio descriere pompoasă, ca italienismele de la începutul acestei fraze, pentru care fiecare nume de mâncare are câte 2 rânduri de detalii apetisante) și de o… ciorbă rădăuțeană (DAR localul NU e în Bucovina; probabil, pur și simplu, n-au găsit altă rimă. Sau vreo ciorbă locală).

„Inadecvare” (sunt amabil) mai groasă ca aici n-am văzut decât în politichia toamnei românești a anului 2021, la Iohanis & Co. Drept pentru care le-aș acorda „antreprenorilor din turism” (ne)menționați mai sus un premiul special pentru penibilitate: „Polonicul cu ra…at” (nu, nu turcesc).